M-am mutat!

Pentru cei care mai citeau acest blog va anunt ca de acum incolo am sa postez pe Blogul lu' AudCulori asa ca va astept cu placere sa cititi posturile mele si ale prietenului meu.Va doresc o seara placuta!

Rautatea....

Bineinteles ca e mult mai usor sa faci rau decat sa faci un bine...Rautatea este mai puternica decat orice arma...Este unirea prostiei cu tot ce are omul mai salbatic si mai neinfranat in porniri...Cand cineva iti face un rau,pur si simplu ramai dezarmat.Primul gand este acela de teama si de ingrozire profunda.Prostia simpla,prostia in sine,nu sperie,ea amuza,insa prostia combinata cu rautate ingrozeste si distruge orice in cale,asemenea unui uragan puternic.
Bineinteles ca si raul isi are rolul sau.Daca raul n-ar exista,nu am constientiza binele,insa uneori acesta este duc la extreme si se transorma in cruzime si in placerea de a face viata altora un calvar.Din pacate,astazi vedem cazuri de genul acesta in fiecare zi.Omul ajunge de multe ori incapabil de a face bine oribit si sufocat de propria rautate in care se ineaca zi de zi.Si ce-i mai dureros este ca ii vezi cum fac rau,cum isi varsa propriul venin si apoi zambesc cu mandrie de ceea ce au facut,iar tu nu poti sa faci nimic.Ramai incremenit in fata rautatii altora.Stiu,suna grotesc,dar este cat se poate de real...Si ce e si mai straniu e ca multi ajung sa se laude cu aceasta rautate de parca ar fi facut cel mai mare bine de pe fata pamantului si culmea...o fac celor dragi,celor iubiti,sau asa zis iubiti...
Stau si ma intreb...oare rautatea este o boala?Daca este intradevar?Avem tratament pentru ea?
E greu sa te lupti cu morile de vant,mai ales cand din urma te izbeste rautatea oamenilor,de cele mai multe ori,gratuita.Rautatea e gratis,bunatatea implica anumite costuri,pe care unii oameni nu sunt dispusi sa si le asume.

                                        " Rautatea incepe acolo unde sfarseste omenia."
                                                                                              (Victor Hugo)

Batranete...

Am citit pe blogul prietenului meu Radu ( Aud Culori) un articol tare haios si interesant in care era vorba despre cum se imagineaza el la batranete si totodata era si o provocare pentru toti cei care il citesc sa faca acelasi lucru ca si el.Trebuie sa recunosc ca e o problema la care m-am gandit si eu adesea.Cum voi arata eu la 70 sau 80 sau cine stie ce varsta voi mai apuca?
Nu stiu ce ma asteapta pana atunci si nici nu stiu cum voi arata in realitate,dar cert e ca vreau sa fiu o babutza haioasa,micuta si energica.N-am de gand sa devin o nesuferita cum de altfel sunt mai toti batranii din ziua de azi,nici sa ma iau la harta cu toti tinerii prin tramvaie si alte mijloace de transport si nici sa am impresia ca totul mi se cuvine doar pentru ca am o varsta mai inaintata.Si bineinteles vreau sa fiu o baba cocheta,aranjata si in pas cu moda.Daca se poate sa-mi pastrez viu si talentul meu de a cuceri barbatii,bineinteles la 70 de ani,pe cei de aceesi varsta cu mine,dar sa nu uit nici de tinerei si sa mai arunc din cand in cand o privire si celor tineri,nu de alta dar sa-mi aduc aminte de vremurile de altadata si sa-mi mai clatesc si eu ochii.Visez sa am copii si nepoti care sa ma considere o bunicuta haioasa si de gasca,dispusa intotdeauna sa se joace si sa faca tot felul de pozne cu ei, cu alte cuvinte la 70 de ani vreau sa fiu ca un copil,numai ca unul mai mare...
Cam asa as vrea sa arat eu la batranete.Si bineinteles sa nu uit de mosul meu.Vreau sa am un mos cu care sa imi petrec zilele batranetii intr-un mod cat mai placut si relaxant,sa mergem in parc,sa ne tinem de mana si sa ne iubim ca in prima zi cand ne-am cunoscut.Nici eu nu stiu cine va fi perechea mea,insa sper ca acela ma va face sa-l iubesc pana la adanci batraneti.
Pana una alta am doar 20 de ani si nu stiu ce se va intampla in viitor.Poate voi ajunge pana la o varsta destul de inaintata,poate ca voi muri destul de repede.Viata te ia prin surprindere mereu.Insa nu strica sa-mi mai pun din cand in cand imaginatia la contributie.Daca voi ajunge pana atunci tot ce pot sa spun e ca vreau o batranete linistita si lipsita de griji.Acum ramane de vazut ce timpuri vom mai trai.
Voi cum vreti sa fiti la batranete?Sau cum credeti ca veti arata?

Traieste!

Cand stii ca nu e bine ceea ce faci,de ce te indrepti tocmai spre calea cea gresita?De ce tot timpul suntem tentati sa ne facem rau singuri?Alergam in zadar,cadem,ne lovim,si continuam sa alergam pe acelasi drum anevoios,plin de gropi,aducator de suferinte...Numai cand ajungem la capat ne dam seama ca de fapt,totul a fost in zadar.Plini de rani si de ganduri amare suferim,dar degeaba.Faptul e consumat.Asa e cand nu stii sa iti opresti pasii la timp...Deunazi iti era mila de unul si de altul,dar acum...acum te uiti la tine si simti cu te izbesti de propria mila...Nu te-ai gandit la tine,te-ai gandit mereu la ceilalti,cum sa le fie lor bine.Si lor le este,intradevar,dar tie cum iti e?Nu iti cer sa fii egoist/a,iti cer doar sa iti aduci aminte si de propria persoana.Adu-ti aminte ca viata nu e o repetitie,viata e un drum cu un singur sens,in care traiesti sau te zbati...nu pentru tine,pentru altii...Opreste-te cat inca mai ai timp,inca mai exista cale de intoarcere...Traieste,iubeste,crede in tine si nu lasa pe nimeni sa iti conduca faptele.Ai o singura viata si esti singur stapan in ea.Fiecare secunda in care te-ai gandit la tine conteaza,fiecare minut in care ti-ai daruit un zambet iti mai imblanzeste ziua,fiecare ora in care ai trait asa cum ti-a dictat inima te-a facut mai fericit,fiecare zi traita dupa placul tau,te-a facut sa uiti de tot ce e rau pe lumea asta.Fericirea se gaseste in lucruri simple,trebuie doar sa adaugi ingredientul minunat numit LIBERTATE...

"Tineti cu amandoua mainile
tava fiecarei zile
si treceti pe rand
prin fata acestui ghiseu
este destul soare
pentru toata lumea
este destul cer
este destula luna
din pamant ies mirosuri
de noroc de fericire de glorie
care va gadila imbietor narile
asa ca nu va zgarciti
traiti dupa pofta inimii..."

Incotro ne indreptam?

A trecut si Craciun si Revelion si Sfantul Ion si incet incet incepem sa ne trezim.Si ce vedem?Pesimista fiind la ora asta eu vad ceva foarte sumbru.Incotro ne indreptam?Ce-s cu vremurile astea pe care le traim?
Peste tot e un haos total,o debandada,nimic nu mai e clar si nici nu stim la ce sa mai asteptam.Intr-o lume in care banul conduce,ne zbatem ca niste pesti pe uscat sa traim de azi pe maine.Eu,n-as avea de ce sa ma plang recunosc,dar nu pot sa fiu indiferenta si sa nu vad ce se intampla in jurul meu.Mai toti apropiatii mei raman fara loc de munca,suntem din ce in ce mai tristi si afundati in problemele cotidiene.Unde nu mai pun ca i vad pe ai mei cum se chinuie in fiecare luna sa le ajunga banii pentru toate datoriile. Ce naiba se va intampla nu stiu...Si nici nu vreau sa-mi imaginez cum o sa fie anul asta.Adica n-are rost sa ma gandesc ca sa imi plesneasca la un moment dat capul de durere.Cica o sa iesim din criza...Vreau sa o vad si pe asta,pentru ca dupa cum am inceput nu s-ar parea ca viitorul o sa fie chiar asa roz.Toate firmele dau faliment,sunt inglodate in datorii,cat mai multe disponibilizari,toate merg mai rau,cum s-ar zice suntem cu un picior in groapa si cu unul subteran.
Banul,marea problema...Ce bine ar fi daca n-ar mai exista si daca nu ne-ar mai complica atata existenta.Concedieri,certuri in familie,despartiri,furturi,crime,jafuri si lista continua la nesfarsit,si bineinteles toata numai din cauza banilor.Cine a zis ca :"Banul e ochiul dracului." stia el ce zice si nu vorbea deloc aiurea.
Deci asadar,ce ne facem?Cred ca nu ne ramane decat sa stam cuminti la locurile noastre si sa asteptam.Rabdare si atat.In ziua de azi nu mai conteaza ca ai niste studii,ca ai niste capacitati,muncesti ce se gaseste numai sa traiesti zi de zi.Ce e mai nasol e ca altii stau bine merci cu burta in sus si se lafaie,iar noi,astia mai fraieri,oamenii de rand,suferim ca prostii...Eu una sincer vorbind,n-am nevoie de o caruta de bani,am nevoie de ei ca sa traiesc,nu ca sa imi torn si in cap.Nu mi-am dorit niciodata sa devin o sclava a banilor si imi este mila de cei care ajung in situatia asta.
In fine,ce-o sa fie o sa traim si o sa vedem...Sunt curioasa...Ce credeti ca o sa se intample in continuare?

La multi ani!

Si uite ca inca un an e pe cale sa treaca...Mai sunt cateva ore si ne asteapta aceeasi viata,aceleasi lucruri,dar un nou an...Ce-mi doresc pentru 2010?Pai...nu pot sa zic ca imi doresc ceva anume,poate doar iubire,liniste sufleteasca si bineinteles sanatate.Desi se zvoneste ca o sa avem parte de un an plin de surprize si toate cam neplacute,eu una nu-mi fac griji.Sunt optimista si nu vreau sa ma gandesc la ce o sa fie si nici sa pun raul in fata.Important este sa fim oameni unii cu ceilalti,sa stim sa-i pastram pe cei dragi alaturi,sa avem incredere in noi sa iubim si sa ne bucuram de viata asa cum este ea si asa cum ne-a fost data.
In ceea ce ma priveste,eu una sunt multumita de anul care a trecut,chiar daca n-au fost tot timpul numai zambete si   bucurii,a fost destul de bine,mai ales acest sfarsit de an care mi-a oferit sansa de a iubi si de a fi iubita.

Asa ca,descopera, invata cu adevarat sa crezi in frumos, traieste sentimentul de impreuna, alaturi de cei dragi,invata sa iei din anul care a trecut numai lucrurile bune si apoi sa inchizi poarta in urma ta, astfel incat grijile si supararile sa nu te poata urma.La multi ani!

Sentimente...

Imi este foarte dor de tine...imi e dor de toate lucrurile pe care odata le faceam impreuna.Draga mea prietena,daca ai stii cat imi lipsesti...Am trecut prin atatea impreuna,cred ca as fi fost in stare sa trec si prin foc pentru tine,si inca sunt sa stii.Nu-ti reprosez nimic,absolut nimic,poate doar timpului si situatiei le reprosez ca ne-a indepartat.Cu cat timpul trece,cu atat te simt mai departe si uneori parca nici nu te mai pot privi.Mi-e rusine...de mine,ca am lasat sa se intample asta.
Nu vreau decat sa fii fericita si probabil sa nu uiti ca eu voi fi mereu aici pentru tine.Imi vine sa plang si probabil ca iti dai seama ca acum asta fac.Abia vad literele de la atatea lacrimi...Doar tu ma cunosti atat de bine,doar cu tine ma pot intelege din priviri,fara sa stie nimeni...Iti aduci aminte noptile de vara cand stateam treze pana spre dimineata si ne povesteam cate si mai cate,ne umflam de ras,si adormeam cu zambetul pe buze?Eu cred ca n-o sa le uit niciodata.E perioada pe care as vrea s-o traiesc la nesfarsit...
Ce sa le spun celorlalti cand ma intreaba de tine?Unde sunt cele doua fete nedespartite?Alina si Claudia?Probabil ca s-au ratacit una de cealalta pe undeva pe drum...Poate ca intr-o zi se vor regasi...Astept acea clipa,cum asteapta soarele sa rasara in fiecare zi.Distanta asta care s-a creat intre noi fara stirea si voia noastra ma omoara...Nu mai am prietene,si nici nu vreau altele pentru ca in inima mea numai tu ai loc.Ai stiut in toti acesti ani sa ti-l pastrezi bine si sa faci in asa fel incat nimeni sa nu ti-l ocupe vreodata.Nu am pe altcineva cui sa ii spun ce ma doare,ce sentimente traiesc,cat de mult iubesc sau cat de mult sufar...Pastrez in mine si astept ziua in care am sa ti le spun doar tie pe toate...Cat de mult iti simt lipsa...Nu ai idee...
Stiu ca si tu simti la fel,stiu ca nu m-ai uitat,stiu ca inca sunt importanta pentru tine...Sper sa nu-mi pierd niciodata locul in inima ta...Am nevoie de el,caci altfel...n-as mai sti cine sunt si ce reprezint...Te iubesc si vreau sa stii ca imi este greu fara tine...